17 oct. 2008

O problema

Asa e. Am lipsit saptamana asta. A fost o saptamana ocupata, inceputa cu o zi de nastere(petrecerea a fost super tare) si terminata diseara(vorba vine….mai este sambata si duminica si cine stie ce surprise mai apar) cu alta zi de nastere(La multi ani Ionut prietene). Printre picaturi(a se citi serviciu, facultate si somn) am mai stat si pe net putin(nu va lasati pacaliti de messenger….daca sunt tot timpul online nu inseamna ca sunt si in fata monitorului). Recunosc ca am obiceiul sa citesc statusurile la mai toti prietenii/amicii/cunoscutii/necunoscutii din lista si sa urmez mai toate linkurile sa vad ce ne propune fiecare mai interesant. Undeva pe la mijlocul saptamanii mi-a sarit un status in ochi(Romanitza sa-mi traiesti….sper ca nu te superi…oricum ai copyright). Tradus in romana e ceva de genul: Daca timpul inseamna bani ar insemna ca toti sa fim falimentari. Chiar as plati ca sa am mai mult timp.
Buuuuuun. O zi mai tarziu vorbesc cu o alta prietena. In discutie la un moment dat apare si subiectul Timpul. Si incepe sa mi se planga ca nu are timp destul. Ca face facultate, are munca, are prieten, acasa mai si gateste, mai trebuie sa mai faca curat si x si y si z. In concluzie nu are timp pentru tot ceea ce isi propune.
Recunosc ca nici eu nu am timp sa fac tot ceea ce vreau si imi propun. Cand trag linie la sfarsitul zilei imi dau seama ca cel putin cateva lucruri au ramas pentru a doua zi si mi-as dori sa fac cumva rost de mai mult timp.
Si astfel va propun un subiect de discutie. Timpul chiar este de neajuns? Ni se intampla numai la cativa sau este o problema generala? Ce solutii exista pentru a rezolva aceasta problema a timpului insuficient?

Un comentariu:

O alta prietena spunea...

lipsa timpului , "o problema" a zilelor noastre, o consider ca fiind mai degraba o scuza proasta la care apelam suficient de des.cred ca are la baza, de fapt lipsa noastra de organizare si de stabilire a unor prioritati.am putea sa "jonglam cu timpul" si daca am fi suficienti de agili si descurcareti astfel incat sa impartim din sarcinile mai putin importante si celor din jurul nostru(aici,recunosc ca am fost egoista). stiu ca "discursul" asta are ceva tenta filozofica dar, dupa parerea mea, si un mare sambure de adevar...scuze daca a sunat a lamentatie ceea ce ti am spus...nu e chiar asa e mai mult o constatare...o alta prietena