18 dec. 2008

LA MULTI ANI COPIL!

Azi vreau sa urez un sincer si calduros LA MULTI ANI, alaturi de cele mai calduroase urari de bine, unei persoane speciale. Fie ca toate visele tale cele mai ascunse si mai puternice sa devina realitate. Sa ai parte doar de realizari si succese in viata si niciodata sa nu-ti pierzi zambetul minunat si starea optimista.
Multa dragoste si tot ce e mai bun si mai frumos pt tine un inger blond. :)

16 dec. 2008

Asa nu….

Din ciclul inceput de buna mea prietena Narayan cu al ei “Random thoughts” bag si eu azi cateva chestii….care le urasc. Care imi provoaca draci, care ma fac sa vad negru in fata ochilor

Urasc:
- Idiotii din cauza carora nu poti sa muncesti. Care au impresia ca daca ei nu au chef de munca toata lumea trebuie sa stea in stand-by. Cel mai rau e cand depinzi de un raspuns sau o actiune de-a lor
- “Bizonii” din trafic care habar n-au sa conduca dar sunt meseriasi la claxoane si schimbat de benzi fara semnalizare fix in fata ta
- Profesorii care “stiu” tot si nu lasa nici o portita de afirmare sau de corectare a elevilor/studentilor
- Cand raman fara bani la o saptamana dupa ce am luat salariul
- Cand e mijlocul lui decembrie si afara sunt +10 grade Celsius
- Cand e atat de aglomerat orasul incat prinzi rosu la semafor de cel putin 3-4 ori
- Cand ma bate cineva la cap desi semnalele transmise sunt evidente…..go fuck yourself
- Cand nu-mi merge netul si la provider nu raspunde nimeni la telefon

Si lista va mai continua…..
Puteti adauga si voi

Serenity……sau A innebunit lupul……

Stiu….Asa e….Am disparut in ultima vreme. Nu am mai scris nimic din lipsa…..lipsa de timp, lipsa de inspiratie, lipsa de chef.
In ultimele doua saptamani am atins o stare de liniste, de nepasare, de egoism daca vreti. Vorba mea preferata in ultima vreme este:”Nu-ti bate capul”. Adevarul e ca uneori e nevoie de o astfel de stare, care pana la urma e de relaxare, ca sa te decojesti de rele. De trairi rele, amintiri nasoale, sentimente negative, stari pesimiste. E ca o cura de slabire. Sau ca naparlirea. Stai frumos la cutiuta intr-un mediu cat mai placut(si recunosc ca am stat intr-un mediu foarte placut in ultima vreme…..prietenii stiu). Nu te intereseaza de nimeni si nimic, dupa care apari din nou la lumina. Un om mai bun, cu sufletul mai usor, cu capul mai limpede.
Recomand tuturor un astfel de tratament. Poate fi urmat si fara prescriptie medicala.
Ori e bine, ori a innebunit lupul…… :)

5 dec. 2008

It's a wonderful life....

De ce?
Pentru ca florile infloresc de fiecare data.
Pentru ca dupa ploaie rasare soarele.
Pentru ca cerul e senin de mai multe ori.
Pentru ca primavara fluturii zboara din floare in floare.
Pentru ca prietenii iti sunt aproape atunci cand te simti singur.
Pentru ca frunzele sunt mai mult verzi decat uscate.
Pentru ca momentele placute tin mai mult decat cele urate.
Pentru ca prima zapada e mirifica si te transforma intr-un mic copil.
Motive sunt.....important e sa lasi raul deoparte si sa vezi motivele pentru a fi fericit.

Multumesc pentru atentie.

30 nov. 2008

Pentru ca asa s-a intamplat

Pentru arhitect:......Unde eram eu cand tu trageai liniile? Faceam bani in alta parte....Dar mai apoi am venit si am dat valoare liniilor tale....Fara oameni liniile tale erau linii in vant, risipite la prima furtuna. Dar cu oameni liniile tale fara sens au devenit Bourbon House. Au devenit locul de distractie al multor oameni. Si garantez cu ce vrei tu ca nici unul nu s-a distrat acolo pentru ca erau liniile trase intr-un anumit fel.....S-au distrat pentru ca oamenii erau de asa natura incat distractia prima....Si ma refer aici la oameni ca Alin si Lucian care desi au plecat din diverse motive si lumea i-a blamat au dat ce au avut mai bun pentru Bourbon....Fericiti cei ce au lucrat acolo pentru ca au bucurat multa lume....
Multumesc Bourbon....Asa mi s-a sugerat ca trebuia sa spun. Numai ca eu am o problema.....nu locul m-a facut pe mine......ci oamenii.....mai conteaza oare ca am venit in acel loc doar pentru Tine? mai conteaza ca ai avut un rol de mentor in viata mea? Mai conteaza ca am plans cand mi-ai zis sa spun "Multumesc Bourbon" desi eu am zis" Asta e pentru tine" ?
Pana la urma asta e lectia finala......I don't give a fuck
Super petrecere...super oameni.....multumesc tuturor si multumesc Tie pentru tot si pentru lectia finala....

Un articol fara etichete....

28 nov. 2008

A bourbonistilor chemare........

Nsearaaaaa
A mai trecut o saptamana, eu nu am mai scris din lipsa de timp. Vorba unei prietene....Daca timpul inseamna bani, atunci eu sunt falimentar....As face un credit pentru niste timp.
Dar sa nu divagam si sa intru in subiectul acestui articol.
In primul rand a se citi acilea pentru clarificarea neintelegerii legate de Bourbon House.
Se va inchide cateva zile, urmand sa-si schimbe profilul, managementul si, probabil, personalul.

Oricum s-a hotarat ca sambata, 29 noiembrie, fiind ultima seara de club se va intampla ceva. Se intampla ca incercam sa ne adunam. Noi. Aia multi. Aia de am pierdut nopti acolo si am iesit ca soarecii pe lumina din club. Aia de am scurs vagoane de sticle de whisky.

Pe scurt. NOI vom fi acolo. Voi???

23 nov. 2008

Sacrificiu

Hai sa vorbim azi de sacrificiu. Urmariti videoclipul de mai jos. E lungut, calitatea nu e chiar foarte buna, dar e mai mult decat explicit. Cati dintre noi ar fi capabili de un astfel de sacrificiu?....
video

22 nov. 2008

Karaoke Friends@Bourbon House....23.11.2008

Unul din ultimele evenimente BourbonHouse in actuala formula.
Suntem deja cativa doritori de karaoke in familie.
Deci va asteptam duminica, 23 noiembrie, incepand cu ora 20-20:30 la un pahar de bautura, voie-buna si cantece frumoase(cu voci afone :P).
See you there.

21 nov. 2008

Romania, Iasi, 21(secolul)….. – episodul 2

Azi au turnat ciment la gurile de canal de care vorbeam ieri, dar inca nu e gata lucrarea……Poate saptamana viitoare vom reintra in normal.
Azi ma duceam la sala. Iarasi. Semaforul din Tg.Cucului nu mergea. La 5 jumate adica. Adica atunci cand mai toata lumea iese de la cumparaturi.
La 6 jumate cand ma duceam de la sala la Bourbon inca nu mergea. La 7 jumate cand ma duceam de la Bourbon spre casa tot nu mergea. Adica fix cand toata lumea termina cumparaturile sau eventual iese in oras. Semafoarele din una din cele mai aglomerate intersectii era mort. Si nu pentru 5 minute, ci pentru 2 ore cel putin. Ma intreb oare care e timpul de interventie la o astfel de defectiune?

Romania, Iasi, 21(secolul)…..

Am vreo 2 saptamani de cand ma tot duc la sala. Ca locatie am ales un loc mai ciudat, dar unde se duce multa lume. Som-Gym se cheama…..Podu de Fier faceti stanga spre Sculeni si inainte de intersectia cu Albinet pe dreapta…..daca va intereseaza. Zic ciudat pentru ca toate lumea are impresia ca e la dracu-n praznic, Nu e chiar asa…..e la 5 minute de centru, vorba unui proiect imobiliar.
In fine, eu vreau sa vorbesc despre strada ce duce spre sala. Noua, asfaltata, dreapta ca-n palma(asemanatoare cu Calea Chisinaului unde un galben(a se citi incepator) a fost prins cu vreo 140 km la ora cu radarul)……asa era la inceput….pacat ca au uitat baietii de canale…sa le ridice la nivelul noii strazi. Nu-i problema, de bine de rau le mai ocoleai….le vedeai si ziua si noaptea, atent sa fii numai.
Azi am fost din nou la sala…….S-a schimbat problema frate. Si-au dat seama ca au gresit. Neah, gurile de canal nu sunt la acelasi nivel cu strada….problema existentiala …….trebuie rezolvata. Cum? Desigur taind cateva dreptunghiuri 2 pe 2 m fix in mijlocul soselei care duce spre granita cu Moldova. Cateva insemnand ca eu in cei 6-700 de m am vreo 10 guri pe care trebuie sa le ocolesc. Sa le ocolesc la genul pe banda opusa, cu semnalizari, cu prioritate. Intelegeti…..coomplicat. 10 min ca sa fac 600 de metri din Podu de Fier pana la sala.
Breeeeeee suntem in 21(secolul)…..oare nu ar fi fost normal ca acele guri de canal sa fi fost ridicate o data cu asfaltarea? Neaaaahhh ca doar traim in Romania secolului 21.
Noi sa fim sanatosi

19 nov. 2008

Bourbon House – o casa, o familie, un suflet…..si sfarsitul

Mi-e greu….Incerc sa compun, dar amintiri ma cuprind si ochii mi se incetoseaza. Sentimente nedefinite ma incearca.
Tocmai am primit confirmarea a ceea ce ma asteptam sa se intample, dar totusi e atat de neasteptat. Mi-as fi dorit sa nu se intample niciodata. Bourbon House se va inchide la 3 ani de la deschidere. In loc de petrecerea de 3 ani vom avea petrecerea de inchidere.
Locul in care am simtit ca am o a doua familie. Familia care m-a ridicat cand eram jos, care m-a inveselit cand eram trist, care a avut incredere in mine cand lumea ma acuza. Acum raman doar amintirile si un mare gol.
Sunt ravasit de trupuri dansand, oameni zambind, rasarituri de soare alaturi de noi si vechi prieteni. Inevitabilul final.
Multumesc Familiei ce m-a adoptat si m-a iubit!!!

18 nov. 2008

A comment

In stilul inaugurat de Huck raspund si eu la unul din posturile sale, respectiv: Stupidity in her splendor.
Am fost si eu la acea petrecere de care vorbeste Huck. Din pacate am ratat momentul descris de el, legat de salutat. Dar sunt total de acord cu el in legatura cu educatia. Din pacate in zilele noastre si in special in viata de noapte sunt lipsuri mari. Lipsuri care nu tin neaparat de lipsa celor 7 ani de acasa, ci si de anumite rivalitati si dusmanii intre diverse persoane. Rivalitati care mai apoi se rasfrang pe principiul spiralei. Din pacate efectele sunt de cele mai multe ori neasteptate si se rasfrang asupra unor persoane nevinovate.
Ca parere despre petrecere……Un eveniment care intr-adevar se dorea o combinatie intre promovarea unei bauturi ce incearca de la relansarea ei(acum 3 ani daca nu ma insel) sa intre in viata de noapte(si zic eu ca reuseste, observand din ce in ce mai multi consumatori) si o seara de distractie si discutii constructive intre cei care sunt, teoretic cel putin, colegi de breasla. Evenimentul in sine reusit. Fetele din bar si-au facut treaba cu entuziasm, bautura curgand in rauri si zambetele fiind la discretie. Din pacate ce am vazut de partea cealalta a barului, a consumatorilor, m-a dezamagit. Venisem sa intalnesc fosti colegi, de bar in locatiile in care am lucrat sau doar de meserie, pentru ca totusi Iasul nu e chiar asa mare si barmanii se cam cunosc intre ei. Insa ce mi-a fost dat sa vad? Grupulete, bisericute, dusmanii, vorbe rostite printre dinti, oameni decazuti moral, oameni dezamagiti de viata lor si multa energie negativa adunata in acelasi loc. Asta m-a lovit in primele 30 de minute. Dupa aceste prime 30 de minute am refuzat sa mai privesc in jur. Am preferat sa ma inchid in mine si mi-am limitat campul vizual la o raza de doar 2m, in care se aflau prietenii cu care am venit. Am preferat sa imi pastrez vechea imagine despre fostii mei colegi si fosta mea meserie.
Ca sa concluzionez despre petrecere……..Felicitari organizatorilor: Octav, Cristina, Luminita, Oana etc.(si imi cer scuze fata de cei carora nu le stiu numele). Pacat ca o mare parte din consumatori nu s-au ridicat la nivelul evenimentului si al bauturii in sine.
Ca sa revin si la partea de educatie. Trebuie sa recunosc ca am avut si eu un capitol asemanator in vremurile de bar. Intr-o seara in locatia unde am lucrat, un cunoscut (fost coleg de locatie) a pornit un scandal, agresand o fata!!!!!, care imi era si o buna prietena la momentul respectiv. S-a terminat seara respective, s-au pus rotitele “justitiei” in miscare si primul rezultat a fost ca respective persoana a avut interdictie in locatie, o locatie foarte frecventata si dorita la acel moment. Omul a luat-o ca un afront, nicidecum ca un efect al prostiei lui, si m-a considerat pe mine vinovat de interdictia sa. Pentru moment s-a lasat cu amenintari si diverse alte chestii care nu are rost sa le pomenesc aici. A trecut vremea. Ne-am intalnit in oras, am salutat, am intins mana, am ramas cu ea in aer. A mai trecut o perioada, ne-am reintalnit(Iasul e mic totusi), iar am salutat, iar am ramas cu mana in aer. Asta e, mi-am zis…..nu are rost sa imi fac inima rea pentru asa ceva.
Apoi sa va explic de ce spuneam mai sus ca efectele sunt mult mai mari si neasteptate decat se asteapta initiatorul rivalitatii…..Dupa o alta perioada de vreme(au trecut de-acuma un an jumate de la evenimentul de start) ies in oras cu un prieten. Ajung intr-o locatie unde la intrare facea legea vechiul meu “amic”. Cum ma vede decreta:
B: Tu nu intri?
V: Pai de ce? Se plateste bilet? Nu-i problema. Sau e pe baza de invitatii? Ca fac rost de una.
B: Tu nu intri ca nu vreau eu.
In fata unei asemenea declaratii am facut stanga imprejur si am plecat. Bineinteles ca persoanele care erau cu mine m-au urmat. Altadata, faceam planuri cu o gasca mai mare pentru seara de weekend ce urma. O parte vroiau sa mergem in acea locatie in care eu aveam pusa “interdictia”. Eu am fost simplu: “Eu nu pot sa merg acolo. Din cauza ca…..” si am povestit prietenilor(celor care inca nu stiau povestea) de ce. Concluzia a fost clara si unanima: “Bagam picioarele….Nu mai mergem acolo”. Astfel respectiva locatie a pierdut cativa client, neimportanti poate. Ceea ce povestesc eu acuma e la un nivel foarte mic pentru ca nu ma consider atat de important incat sa imi fac vise ca voi putea duce de rapa vreo locatie, dar cred ca ati prins esenta.
Ganditi-va uneori ca un gest marunt poate avea implicatii majore. Ati auzit de efectul de fluture? E mai real decat pare.

17 nov. 2008

A fi sau a nu fi......

Hello hello, bine v-am regasit.
Weekendul acesta am facut un tur de forta sa zicem prin viata de noapte. Prilej cu care m-am intalnit cu un numar impresionant de cunoscuti. Printre clasicele “Ce-ai mai facut?”, “Cum o mai duci?” aparut invariabil o intrebare repetata cel putin de 2 ori pe seara:”Si nu-ti pare rau ca te-ai lasat de barmanie?” sau “Te-ai gandit vreodata sa te intorci in bar?”.
Tinand cont ca a trecut mai bine de an de cand am facut acest pas ce mi-a schimbat viata si iata ca apar astfel de intrebari, ma simt obligat sa si raspund.
Adevarul e ca nu imi pare rau. Lucrul dupa bar a fost si este in continuare o mare placer de-a mea. Am invatat multe in spatele tejghelei de lemn, am cunoscut multi oameni, am vazut multe intamplari caudate sau haioase, am auzit multe discutii cu subiecte mai mult sau mai putin inteligente. Dar……..si aici apare eternal dar. Eu, personal, nu privesc aceasta meserie ca pe una din care sa iesi la pensie. Mai degraba o asociez cu tineretea, nebunia, o etapa care pentru unele persoane e bines a o cunoasca. A fost o etapa in viata mea. O etapa in care am facut de toate. Nebunii, prostii, greseli, lucruri bune sau rele. Nu regret nimic acum. Daca ar fi sa aleg din nou la fel as face. Dar ca orice etapa s-a incheiat. Am tras linie, am concluzionat, am analizat rezultatele si am trecut mai departe.
Ca sa concluizionez si sa raspund tuturor…..Nu-mi pare rau ca m-am lasat de bar, asa cum nu mi-a parut rau nici ca m-am apucat. Sa ma intorc in bar? Ocazional, de dragul vremurilor trecute….da, dar nu pentru un job permanent.

Seara frumoasa.

5 nov. 2008

Pentru ca se poate

Si dupa cum ziceam in weekend am fost la Targu Mures. Mai exact in Sangiorgiu de Mures, care e un fel de Valea Lupului la noi, adica poarta-n poarta cu orasul.
Motivul pentru care am fost acolo e mai putin important pentru voi(serviciu in esenta).
Eu vreau de fapt sa va povestesc despre locatie. In respectiva localitate am stat la Apollo Wellness Center. E un centru, dupa cum bine se intelege din denumire, dar e imens frate.
Intri dai intr-o parcare mare(am apreciat-o la peste 100 de locuri....si asta nu in centrul orasului ci in satul de langa). Te intampina o cladire de 4 etaje care la prima vedere pare modesta. Intri in receptie si afli ca respectiva cladire reprezinta de fapt 2 hoteluri(4*, respectiv 2* ca sa fie toata lumea multumita). In dreapta restaurantul....nimic iesit din comun dar nici taranisme. Ospatari bine-crescuti care stiu sa spuna "Buna ziua" cand treci pe langa ei.
Ajung si in camera. Iarasi nimic iesit din comun. Esti lovit de simplitate combinata cu eleganta.
Arunc un ochi pe geam si mai vad intr-o parte un teren de fotbal sintetic luminat de nocturna performanta. In directia opusa un strand imens, cu multe bazine si tobogane.
Piesa de rezistenta e corpul din spatele hotelului. Centrul Spa......bazin apa dulce, bazin apa sarata, sauna, masaje, balneofizioterapie....sunt doar cateva.

Dupa weekendul petrecut acolo vin eu in Iasi si ma intreb: Frate eu in Iasi unde pot sa inot si eu lejer? Raspuns: NICAIERI. Piscina Moldova e in "renovare" de vreo 2 ani(in ton cu tot orasul). La Baia Comunala sau cum i-o zice ai 1,6m de apa si bazinul mic(nu prea se preteaza la un inot mai avantat). Mai era o piscina la un spa prin Bucium dar care e imens de mica si e in aer liber. Ne-am mai adunat vara asta la Grajduri, dar iarasi in aer liber si distanta fata de Iasi te face sa te lasi de inot.

Vin eu si intreb: De ce intr-un oras jumate cat al nostru se gaseste asa ceva si la noi nu? Pentru ca se poate bineinteles. Pentru ca la noi exista alte griji si alte interese. De ce....nu mai zic nimic. No comment

Si bravo lor

Teambuilding

Booooon, daca tot m-am intors in oras, m-am mai eliberat de griji si probleme, sunt mai relaxat si mai liber, hai sa mai scriu si eu cate ceva despre ce s-a intamplat in ultimele 2 saptamani.
Cel mai tare moment din aceasta perioada a fost bineinteles "TEAMBULDING"-ul. Da bre, am fost la teambuilding. Adica s-a intamplat ca au fost niste ocazii(La multi ani Irina, Gabi, Dan, sa ne traiti sanatosi si bine, sa va creasca odraslele actuale si viitoare si sa ne vedem si peste 100 de ani la fel de voiosi) si ne-am adunat aproape toata firma(ne pare rau Florin ca nu ai fost)(toata firma = 8-Florin) la pub si ne-am distrat.
Vreau sa zic ca de foarte mult timp nu m-am mai simtit asa de bine. Am dansat, am glumit, am baut, totul a fost perfect as putea spune. Ma bucur pentru noi, pentru colectiv si ma bucur ca au aparut deja voci care intreaba: "Cand mai iesim?"
Atasez si putinele poze care s-au facut(scuzati calitatea, dar lumina din pub era total lipsa) si sper ca Irina sa nu ma ia la bataie ca iar pun poze cu ea pe blog :D
Conteaza mai putin ca am ajuns acasa la 3 jumate(cred) si la 7 am plecat spre Tg.Mures(in alt articol si despre asta).
Si va urez tuturor: Teambuilding placut(numai sa aveti cu cine).

4 nov. 2008

De tras concluzii

Hello hello....Long time, no see.
A fost o perioada foarte aglomerata si am lipsit la apel.
Iata ca revin cu cateva videoclipuri educationale.....Priviti si trageti voi concluziile





26 oct. 2008

Fenomene de club

Duminica dimineatza. S-a schimbat ora pt cine nu stie.....s-a dat inapoi, de-acuma ne trezim noaptea. E duminica si e zi de analiza. Ce-am facut saptamana asta, ce imi propun pentru saptamana viitoare, sunt multumit sau nu. Printre altele imi reamintesc serile de prin cluburi si o chestie care eu personal nu am suportat-o niciodata(sunt putin obiectiv aici pentru ca intr-o vreme ma deranja personal acest lucru).

Fenomenul clubbing 1(nu e asta dar pentru necunoscatori voi folosi acest cuvant). Vi s-a intamplat sa stati intr-un club/bar/pub la inceput de program(9-12 seara) sa vedeti ca intra un grup de persoane. Se opresc in usa de la intrare, scaneaza localul dintr-o parte in alta apoi decid...."e prea gol...hai sa mergem in alta parte". Sau poate v-ati aflat chiar voi in acel grup de la intrare. Vreau eu sa lamuresc aceasta problema...Orice local la inceput e gol....Nu se deschide direct cu clienti. Cand se deschide e gol.....Daca intra numai astfel de grupuri care vor ca locul sa fie neincapator, va ramane in continuare gol...Deci cum facem?

Fenomenul clubbing 2. Cand aveti chef, timp, stare de spirit faceti un tur al cluburilor din oras. Veti observa o chestie. Exista o regula...o lege nescrisa a junglei. Intre ora x si y un anumit club e plin, apoi intre y si z toata lumea se muta in alt club, mai departe dupa ora z se merge la after hours in al treilea club. Nu am inteles niciodata acest fenomen de migratie. Adica sunt in club, ma distrez toata lumea e ok si cum se face ora de mers in alt loc tzac-pac imi iau jucariile si am plecat. Pai de ce?

Cine are raspunsuri pt nelamuririle mele rog sa comenteze

PS: Va propun 2 idei de afaceri legate de fiecare fenomen evidentiat mai sus.
1.Se discuta cu un proprietar de local, se negociaza tarife chestii alea-alea. Apoi in functie de dimensiunea localului se aduna un grup de oameni mai mic sau mai mare(platiti bineinteles) si se pozitioneaza strategic in local. De preferat sa fie ocupate toate mesele cu exceptia uneia-maxim doua. Cand intra clientii adevarati in bar si vad locul plin apar reactii de genul: "Mama ce plin e aici...Gata aici ramanem". Se ocupa una din mesele libere. In acest moment(aproximativ....cat de cat relaxat ca sa nu bata la ochi) "clientii" de la alta masa se ridica si pleaca pentru a lasa masa libera pentru urmatorul grup de clienti adevarati. Ce ziceti merge?

2.Se cumpara cateva masini din ALEA...(a se citi masini mai de lux). Se promoveaza afacerea. Care ce face de fapt. Putem sa ii spunem grosolan taximetrie pe timp de noapte. Dar ce bine arati cand in fata clubului nu cobori din taxi, ci dintr-o masina din AIA. E o mica diferenta care se simte mai apoi in interiorul clubului(cu conditia sa te vada lumea cand cobori din masina....deci de preferinta e sa te lase fix la intrarea in club daca nu cumva poti intra cu masina in club :) )

Si cam atat.....V-am pupat

23 oct. 2008

Amintiri.....

Joi seara, plictiseala.
In timpul curateniei periodice prin fisierele de pe hdd dau peste directorul de poze. Multe amintiri aici. Am stat o ora jumate sa le revad pe toate. Trece timpul, locurile se schimba, dar noi suntem aceeasi(aproximativ).
Redau aici o infima parte din colectia de poze. Sunteti multi acolo. Si mai multi nu v-am prins(scuze, spatiul e mic....dar sunteti in suflet).

Vizionare placuta!

PS: Sper sa nu se supere nimeni dar nu am cerut acorduri pt postare poze



17 oct. 2008

O problema

Asa e. Am lipsit saptamana asta. A fost o saptamana ocupata, inceputa cu o zi de nastere(petrecerea a fost super tare) si terminata diseara(vorba vine….mai este sambata si duminica si cine stie ce surprise mai apar) cu alta zi de nastere(La multi ani Ionut prietene). Printre picaturi(a se citi serviciu, facultate si somn) am mai stat si pe net putin(nu va lasati pacaliti de messenger….daca sunt tot timpul online nu inseamna ca sunt si in fata monitorului). Recunosc ca am obiceiul sa citesc statusurile la mai toti prietenii/amicii/cunoscutii/necunoscutii din lista si sa urmez mai toate linkurile sa vad ce ne propune fiecare mai interesant. Undeva pe la mijlocul saptamanii mi-a sarit un status in ochi(Romanitza sa-mi traiesti….sper ca nu te superi…oricum ai copyright). Tradus in romana e ceva de genul: Daca timpul inseamna bani ar insemna ca toti sa fim falimentari. Chiar as plati ca sa am mai mult timp.
Buuuuuun. O zi mai tarziu vorbesc cu o alta prietena. In discutie la un moment dat apare si subiectul Timpul. Si incepe sa mi se planga ca nu are timp destul. Ca face facultate, are munca, are prieten, acasa mai si gateste, mai trebuie sa mai faca curat si x si y si z. In concluzie nu are timp pentru tot ceea ce isi propune.
Recunosc ca nici eu nu am timp sa fac tot ceea ce vreau si imi propun. Cand trag linie la sfarsitul zilei imi dau seama ca cel putin cateva lucruri au ramas pentru a doua zi si mi-as dori sa fac cumva rost de mai mult timp.
Si astfel va propun un subiect de discutie. Timpul chiar este de neajuns? Ni se intampla numai la cativa sau este o problema generala? Ce solutii exista pentru a rezolva aceasta problema a timpului insuficient?

14 oct. 2008

La multi ani BLIA!

Ieri, 13, a fost ziua unui foarte bun prieten. Nu am avut timp sa scriu ieri ca deh….a fost o zi ocupata. Dar am promis ca scriu si eu ma tin de promisiuni.
Deci…..LA MULTI ANI BLIA.
Desi nu ne cunoastem de mult, ci doar de aproximativ vreo 4 ani. Desi relatia noastra a inceput in niste imprejurari mai putin placute. Desi toata lumea ne vede din 2 lumi diferite. Iata-ne aici, acum, cand eu iti zic cu cea mai mare placere ca ai fost, esti si vei fi o persoana reprezentativa in viata mea, ca am invatat foarte multe de la tine si ca ma bucur ca te-am cunoscut.
SA NE TRAIESTI BLIA

11 oct. 2008

Apus de Iasi




Let it go

If I fall and lose my way
Please hold me to the sun
Warm the souls that shy away
Lay a hand on everyone
And can we lift ourselves to be ready for the changes
It ain't nothing we created so shine on
Shine a low low way
To the truth and let them know that we've made it

(Love is)
Just let yourself
Let it go
Give it a ride


Superba piesa. De ascultat aici.
Thanks Huck.

10 oct. 2008

Mostra de Sarbatori

Cam asa arata azi ora 17 strada Palat. Sensul de mers dinspre Podu Ros spre Moldova liber(pe acolo mergeam eu :) ). Invers Moldova-Podu Ros crima si pedeapsa......

video

Scuze pentru calitatea filmuletului, dar atat aveam la dispozitie la momentul respectiv.

Copyright by Vali :) .

9 oct. 2008

Trist

Azi sunt in lipsa de inspiratie. Frumos afara. Soare.
Plictiseala. Hai sa arunc si eu un ochi pe la stiri si prin blogosfera sa vad ce si cum s-a mai intamplat. Ajung pe la Huck mai citesc noutatile, apoi arunc un ochi pe o serie de articole mai vechi.......Codrul bunelor maniere .
Mai citesc cateva stiri dupa care ajung aici .
Da frate......marfa, superb, criminal. Nu am nimic cu biata fata incepatoare. Shits happens. E nasol sa fii incepator si sa nu stapanesti masina. E nasol cand asta se mai termina si tragic.....DAR "Uite tu ce mi-a facut asta la masina"......
Breeeee.....cate nesimtire....sa treaca fata pe trecerea de pietoni si sa-ti boteasca masina nu? Animala dracului putea si ea sa-si gaseasca alt loc trecere, dar nu chiar pe trecerea de pietoni.

Ca sa revin la lucruri serioase. Trist fratilor. Pacat ca prostia nu doare. Sau e bine? Ca altfel nu am mai putea merge pe strada de atatea tipete.

O seara frumoasa va doresc.

8 oct. 2008

O poveste cu melci

Va supun atentiei o poveste. Lunguta. Cititi-o pana la capat si trageti concluzii apoi.

Se face ca era un sat undeva in Europa. Oamenii traiau fiecare in legea lui, fiecare cu treburile campului…oameni linistiti. La un moment dat se muta in sat un american bogat(il voi nota cu US), cu afaceri fel si fel. Isi angajeaza un om de incredere in sat si il roaga sa adune cati mai multi sateni sa le faca un anunt. Se chinuie omul, vorbeste cu lumea in sat, se roaga de fiecare si reuseste ca duminica pe la pranz sa adune destui de multi oameni in fata bataturii lui US.
US: Oameni buni, v-am adunat aici ca sa va propun o afacere. Eu vin din America, unde sunt multe oportunitati de afaceri si lumea castiga bani. Si vreau ca prin mine sa castigati si voi bani. Iata ce va propun eu. Vreau sa pornesc in America o afacere cu melci. Si pentru asta am nevoie de cati mai multi melci. Asa ca va dau cate 1 euro pentru fiecare melc viu pe care voi mi-l aduceti.
Taranii inebuniti dupa adunare si vrajiti de mirajul castigului pleaca toti la vanatoare de melci. In curand era coada la poarta lui US, toti vroiau sa ii vanda melci. Dupa vreo 2 saptamani in care US cumpara melci la 1 euro bucata, isi roaga omul de incredere sa faca din nou adunare. Din nou duminica, de data asta mai multi oameni adunati in fata portii.
US: Oameni buni, afacerile merg foarte bine. Vanzarile sunt nemaipomenite. Am nevoie de mai multi melci. Si pentru a va stimula pe voi, iata ca ridic stacheta. Pentru fiecare melc adus de acum incolo ofer cate 5 euro, asa ca mergeti si aduceti-mi mai multi melci.
Iar nebunie mare, tot satul pleaca din nou sa adune melci. Toate gradinile, toate campiile din jurul satului sunt rascolite in goana dupa melci. Incepand de a doua zi, coada din nou la poarta lui US. Toti sa vanda melci la 5 euro bucata. Trec iarasi cateva saptamani. US cumpara melci in prostie. Isi cheama din nou omul de incredere. Sedinta din nou cu taranii, iar adunare in fata portii, iar discurs.
US: Incredibil cat de bine merg afacerile. N-am mai vazut asa ceva in viata mea. Am nevoie si de mai multi melci. Ridic pretul la melci. Incepand de acum, pentru fiecare melc platesc 50 de euro.
Moama, toti taranii au inebunit pe loc. 50 de euro pentru o chichineata de melc. Toti vedeau munti de bani in curtea lor. Si pleaca toti iar dupa melci. Si trece o saptamana, trec doua. Nu mai aparea nimeni la poarta americanului. US isi cheama omul de incredere(OI).
US: Au trecut 2 saptamani. Cati melci au fost adusi in intervalul acesta?
OI: Pai, stapane, nu a mai venit nimeni sa aduca melci.
US: Cum asa? Le-am crescut pretul atata si ei nu mai aduc nici un melc? Cum e posibil asa ceva? Convoaca-i din nou pe cei care au adunat pana acuma melci. Vreau sa vorbesc cu ei.
OI face turul satului, vorbeste cu toata lumea si ii aduna la poarta lui US.
US: Oameni buni….Au mers atat de bine afacerile pana acuma, dar de 2 saptamani nu ati mai adus nici melc. Ce s-a intamplat? Nu va mai atrag banii?
Taranii: Pai draga US…..noi de cateva luni incoace tot adunam melci pentru tine. Am inceput sa cautam prin curtea si gradina proprie, apoi ne-am mutat pe campiile de langa sat, apoi am ajuns in padurile mai departate. Am cules o gramada de melci pentru tine. Dar acum nu mai gasim melci. Nu mai avem de unde sa ii aducem.
US: Pai atunci eu va propun altceva. Eu acuma am un stoc foarte mare de melci aici la ferma mea. Si nu mai pot avea grija de toti. Asa ca va propun un targ. Incepand de maine vand melcii care ii am la 30 de euro. Voi ii cumparati, ii duceti acasa si aveti grija de ei. Iar peste o luna cand eu trebuie sa ma duc in America cu un transport mare de melci, veniti inapoi si eu ii cumpar la 60 de euro. Asa aveti si voi profit si voi avea si eu profit.
Taranii incantati de targul propus se duc fiecare pe acasa si isi numara banii adunati pe la saltea in saptamanile anterioare de adunat de melci. Majoritatea nemultumiti de suma avuta si vrajiti de mirajul unui castig si mai mare se indreapta spre modalitati noi de adunare de bani. Mai exact credite bancare in orasul apropiat. In urmatoarele zile exod spre banca din oras. Toti taranii isi faceau credite pentru a cumpara cati mai multi melci. Dupa ce luau banii in mana fugeau la poarta americanului sa cumpere melci. Si tot asa pana s-au terminat melcii din curtea lui. Apoi el a plecat. Cica sa pregateasca totul pentru marele transport de melci. Si dus a fost. Si nu s-a mai intors. Si taranii au ramas si fara bani si cu credite si cu melcii in curte.

Interesanta poveste nu? Incercati acum sa o transpuneti in vremurile noastre si spuneti-mi si mie concluzia.

PS: Se spune ca incep sa apara probleme la bancile din Romania. Piraeus si Unicredit sunt primele…..dar momentan doar simple zvonuri. Vom vedea ce ne rezerva urmatoarele zile.

Iasul in sarbatoare

Stiu ca dupa articolul o sa imi iau multe injuraturi, o sa fiu facut in multe feluri “placute” si o sa am frigiderul plin, dar totusi ma risc.
Daaaa…..Iar a venit perioada aceea a anului. Sarbatorile Iasului. Perioada cand orasul se umple de oameni mai mult sau mai putin educati, de gunoaie si resturi(de la a doua categorie de oameni care nu gasesc cosurile aflate sub nasul lor), de masini, de fum de mici si aburi de vin.
De vreo 3 ani tot zic an de an ca in perioada asta imi iau concediu si fug in alta parte. Undeva la tara, la munte, nu conteaza. Numai in Iasi sa nu stau.
Imi amintesc cand eram mai mic si era 14 octombrie. Era Sf. Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Erau si Zilele Iasului, dar conta mai putin. Veneau oameni in pelerinaj. Stiu ca atunci trebuia sa ne ingramadim putin ca sa primim in vizita un alai de rude de la tara, venite sa se inchine la moastele Sfintei. Era o sarbatoare religioasa, prilej de bucurie pentru credinciosi. Era intr-adevar placut sa vezi atatia oameni credinciosi si plin de speranta ca aceasta vizita le va aduce un dram de noroc, o minune in viata lor sau doar liniste in viata lor tumultoasa.
La ce s-a ajuns azi? La ceva trist zic eu. S-a mers pe ideea economica. Daca tot vin atatia oameni de ce sa nu luam si niste bani de pe urma lor? Si astfel s-a ajuns la o saptamana,10 zile anul acesta, de Sarbatori care umbresc adevarata sarbatoare….cea a Sf. Parascheva. S-a ajuns la un circ de prost gust, pe care noi trebuie sa-l inghitim. Intr-adevar se invart multi bani in spatele acestui circ. Primaria castiga din chiriile pe spatiile comerciale infiintate ad-hoc(niste corturi saracute). Pacat ca acesti bani nu-i prea vedem apoi investiti in infrastructura si dezvoltarea orasului, ci intra doar in buzunarele cui poate si stie.
Acum sa nu credeti ca de fapt contest aceste Sarbatori si meritele lor aduse orasului. Nuuuu…nici pomeneala. Vreau doar sa inteleg de ce sunt asa de prost organizate de la an la an. Nu se poate invata din greselile trecutului?
Imi amintesc cand acum vreo cateva luni pe site-ul Primariei se organiza un sondaj prin care se dorea a se afla ce invitati doreau iesenii la magnificul concert de Sarbatori. Au inceput sa se vehiculeze nume ca Depeche Mode, U2, Tiesto. Sa fim seriosi…..astfel de concerte se programeaza cu cel putin un an inainte. Incercati sa cautati ce vedete superbe ne aduce pana la urma Primaria. Veti fi surprinsi…neplacut.
Serviciul ma poarta destul de mult si prin oras. Azi am asistat la o faza. Nu neaparat in legatura cu subiectul, dar….. Pe trotuar mama, putin bronzata, cu doi copii. Unul mic de-abia mergea, celalalt cu vreo 2 ani mai mare. La un moment copilul mai mare gaseste pe jos un carton 1x1m pe jos(“traiasca” binevoitorul de l-a aruncat pe jos) il ia si incepe sa-l taraie dupa el. Mama, dorind sa-l educe ca nu e frumos sa iei lucruri de pe jos, ii izbeste doua palme, ii ia cartonul din mana si il arunca pe spatial verde de langa trotuar, fara sa bage de seama ca la 3 m exista o ditamai pubela de gunoi. Concluziile le trageti voi.
Nu zic nu. Nu zic sa renuntam la aceasta sarbatoare. Nu zic sa nu se organizeze evenimente. Am aruncat o privire pe program si sunt multe evenimente culturale la care probabil ma voi duce sau macar voi incerca sa ajung. Dar oare nu se poate face un program si o organizare care sa fie buna si civilizata de la cap pana la coada? Nu putem aduce un strop de civilizatie in orasul nostru care totusi are un potential ridicat, dar din pacate neexploatat? Nu putem arata sutelor de mii de vizitatori veniti in aceasta perioada o fata frumoasa si luminoasa a orasului, de care sa fim mandri cu totii?
Pana atunci eu inca zic an de an ca voi pleca din oras macar o parte din aceasta perioada.
Sa auzim numai de bine.

7 oct. 2008

O duminica linistita

Dupa un weekend complicat, plin de alcool si probleme care nu tineau de mine dar a trebuit sa le rezolv tot eu, iata ca vine si duminica. O duminica in care doream sa recuperez tot weekendul si sa am un program intr-adevar de relaxare. Asa ca dorm frumos pana la ora 14, mai frec menta putin pe messenger, ies putin la un fast food, apoi primesc un telefon de la un amic. “Hai la o bere”. Dupa alcoolul turnat cu darnicie in organism cu o seara inainte bineinteles ca accept aceasta metoda perfecta de refacere.
Ne vedem frumos la un bar din zona(casutele noastre nu sunt departe una de alta) el cu prietena si cu inca vreo 2 amice, eu ……si eu pe acolo. Stam relaxati povesti, glume, mai vedem ceva interesant la plasmele de pe pereti. Trec vreo 2 ore se face vreo 9 seara. Incet-incet amicele ne parasesc(munca a doua zi, somnul de frumusete etc). Ramanem in 3. O seara total relaxanta pana acum. Mai stam juma de ora si ne hotaram sa ne miscam si noi spre case(pana la urma toti muncim luni).
Ajung frumos acasa si incep sa imi fac planurile pentru un somn cat mai odihnitor, la care suna iarasi telefonul(defectul lui cel mai suparator e ca suna de obicei in toate noptile, in special in cele din weekend). Raspund si dau din nou peste vocea prietenului, care ma anunta ca a ramas singur si ca ar vrea sa mai iasa la o bere(cica asa ca intre baieti). Imi iau inima in dinti si accept cu greu. Ne intalnim, nu trec cateva minute si aud vesnica intrebare “Da’ iesim numai noi doi?”(Doh, era o iesire intre baieti). Trecem peste, incepem dam vreo doua telefoane si iata apare ocazia. Suntem chemati la o zi de nastere cica(habar nu aveam pe nimeni din cei 5 invitati). Locatia: intr-un bar(a se citi pub) ascuns in spatele caminelor din Tudor.
Cu inima grea(trebuie sa recunosc cu rusine ca nu-mi place zona…nu sunt fitos, nu am prejudecati, dar nu ma simt eu bine acolo) ajungem in bar. Intru si ma izbeste un zid de fum. Primul impuls e sa las usa deschisa, la care sunt impuns verbal de o clienta “Alo colegu’ n-ai usa?”. Imi cer scuze inchid usa, tragand inainte puternic din aerul de afara. Inaintez, incercand sa-mi obisnuiesc privirea cu lumina din bar, si ne asezam la o masa. Ca urmare a unui defect profesional sa-i zicem, incep sa analizez barul, care de fapt era si pub, se si manca acolo(sincer ii compatimeam pe cei ce se apucau sa manance in acel fum).
Un bar dragut conceput. Clientela cam neomogena. Ba mese pline de fete, ba mese de baieti. Cred ca masa noastra era cea mai amestecata. Primul gand care imi apare in cap e ca pare un loc ideal de agatat. Arunc o privire pe la fetele din bar. Micut procentul de fete de agatat dar satisfacator pentru marimea pubului. Muzica veche se scurgea din boxele ce imi pareau supradimensionate. Cu toate punctele lui rele, incepand de la fum si terminand cu aglomeratia, parea chiar un barulet retras si placut.
La un moment dat se schimba ceva. Lumina se stinge incet-incet. Muzica incepe sa acopere vocile celor din jur si ritmul se schimba. In drum spre baie localizez un pupitru conceput la vreo 2 metri deaspura unui loc liber caruia nu ii intelegeam rostul. Era ringul de dans. DJ-ul un pusti de vreo 20 de ani frezat tot. Si incepe programul. Piese care din punctul meu de vedere nu aveau nimic in comun pentru a urma una alteia. Nu ma laud ca le am cu mixatul, dar la un moment dat am cochetat cu ideea si am invatat cateva chestii elementare si de cele mai multe ori ma zgaraie pe urechi atunci cand e ceva gresit in program. Piesele vechi se imbina cu hip-hopul romanesc, apoi dupa putin dance romanesc urmeaza partea de clubbing. Ascult o piesa electronica, mai ascult una. Ceva imi parea foarte cunoscut. Apoi ghicesc ce piesa urmeaza. Hmmm si apoi se aprinde beculetul. Partea de clubbing imi suna cunoscuta si era si normal. Era o mica bucata din programul ascultat cu o seara inainte in clubul meu de suflet. Bataie cu bataie fix acelasi program.
Deja prea mult pt mine, imi trag amicul de mana “ Frate hai sa mergem, pot asculta asta intr-un loc mai interesant”. Nu sta nici el pa ganduri si ne miscam.
Si uite asa o duminica linistita s-a transformat intr-o duminica zgomotoasa. Dintr-un barulet calm, am ajuns sa “petrec” langa un ring plin de dansatori etc.
Care e rostul lungii povestiri de pana acuma? Nici unul clar. Prima impresie e inselatoare, dati-va cu parerea dupa ce analizati pentru a nu risca mai apoi sa va schimbati parerile(pentru unii e dureroasa actiunea asta).

Propunere


O piesa ce pe mine personal ma poarta pe aripele ei(nu va speriati de inceput).

Multumesc Huck.

Demnitate sau orgoliu?

Acum o buna bucata de timp(a se citi cateva saptamani), dupa o mica furtuna in viata mea, puneam o intrebare de o mie depuncte unui foarte bun prieten. De ce unii si unele atunci cand sunt prinsi intr-o ipostaza mai putin placuta ce se numeste “a fi prins cu mata in sac” nu isi recunosc greseala si insista intr-o prelungita negare a adevarului evident.
De ce frate atunci cand e evident de pe Luna ca pierzi teren in fata celui pe care ai vrut sa il lucrezi intr-un fel sau altul nu poti recunoaste “Da asa e….Eu am facut x si y ca te ard pe tine”? De ce se insista tot timpul in chestii ca “Nu man…Frunza asta verde care o vezi aici nu e verde…De fapt e rosie ca asa am zis eu de la inceput” ?
De ce sunt din ce in ce mai putini cei ce pierd cu demnitate? De ce nu mai stie lumea sa piarda cu fruntea sus?
Sa fim seriosi, nimeni nu e perfect. Probabil toti la viata noastra am facut sau macar am incercat sa facem o mica magarie unei persoane. Mai putin sau mai mult cunoscute. Dar atunci cand esti prins murder de miere pe la bot, de ce multa lume insista in incercarea de a te convinge ca de fapt au mancat usturoi?
Traim intr-o lume plina de concurenta. Toti vor sa arate ca ei sunt cei mai buni. La ceva. Intr-un domeniu. Se folosesc metode si metode. Mai mult sau mai putin din sfera bunului-simt. Respectul fata de rivalul tau dispare pe zi ce trece. E o lovitura atat de mare in orgoliu ca din cand in cand sa spui “Da eu ti-am facut-o. Imi pare rau. Putem incerca din nou” ?
Pun din nou intrebarea de nspe mii de puncte. De data asta nu doar unui bun prieten, ci voua tuturor ratacitorilor din blogosfera. Ce mai inseamna in ziua de azi demnitatea si cat de mult conteaza mandria si orgoliul in lupta pentru a demonstra ca esti cel mai bun? Pana unde poate cobori demnitatea omeneasca(in cazul in care ea mai exista asa cum am invatat-o eu in clasele mici)?

6 oct. 2008

De ce?

Stiu ca asta va fi una din primele intrebari ale celor care vor ajune aici: “De ce dracu’ si-a facut Vali blog? Se plictiseste or what?”
Sincer sa fiu nici eu nu stiu. Nu stiu de ce m-am hotarat sa fac acest pas “mare pt omenire” :P. Nu stiu ce voi scrie aici, nu stiu cat de des voi scrie(nu ma apuc sa fac promisiuni de genul: “voi scrie de 3 ori pe saptamana”), nu stiu cat va rezista acest blog, nu stiu daca il va citi cineva. E introdus in blogosfera cel mai probabil ca sa nu mai raspund NU la din ce in ce mai des vehiculata intrebare: “Cum tu nu ai blog?”
Ce pot sa va zic e ca nu va fi un blog fixat pe o anumita tema. Voi scrie de toti si toate. Voi scrie de ceea ce vad si simt zi de zi. De ceea ce ma doare, ce ma loveste, ce ma ridica si ce ma coboara. De prieteni, dusmani, amici, colegi si necunoscuti. De cluburi, oameni, sentimente.
Ceea ce vreau e sa vad reactia celor care ajung din intamplare pe aici. Vreau sa fiu provocat de comentarii :) . Stiu ca vreau mult dar este o vorba care imi place mult desi sincer nu stiu cine a fost atat de sclipitor sa o compuna: “Tintind spre Soare, vei atinge cerul/norii”…….
Si astea fiind spuse……Let’s rock it baby!!!!